Nu am simtul umorului. Nu am. Incerc. Ascult o gluma. O gandesc. Nu, nu rad. E o gluma proasta. Incerc din nou. O farsa de data asta. O gandesc. Nu, nu rad. E o farsa proasta.
Umorul este agerimea spiritului, ar zice Dostoievski. Si daca nu am umor, inseamna ca spiritul meu nu e ager? De ce as vrea sa fie ager?
Marele matematician Grigore Moisil ar fi zis ca umorul e un cocktail de revolta si disperare. Nu, nu ma revolt de obicei. Nici nu dau afara de disperare.
Mark Twain ar zice ca umorul este un lucru maret, salvator si ca in momentul in care se releva, toate iritatiile si resentimentele dispar. Dar de ce sau de cine as vrea sa ma salvez? Ce resentimente sa dispara?
Atunci...la ce e bun umorul?
miercuri, 4 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
lol....pai No tata...fara umor viata n-ar mai avea rost...ai trece pe strada si ai vedea numai roboti...care nu stiu sa glumeasca, sa rada;...desi nu razi la glumele altora...aia nu inseamna ca nu esti dependenta de el indirect...fii mai atenta in jur si candva o sa-mi dai dreptate! cheers!
RăspundețiȘtergere