Exista pauni care isi ascund evantaiul paunesc din fata tuturor privirilor - si numesc aceasta mandria lor.
Ma ascund. De cele mai multe ori stau in cochilia mea precum un melc. Poate e frica de realitatea ce ma asteapta, poate doar e o metoda prin care pun o bariera intre mine si persoanele din jurul meu pana ajung sa am incredere in ele. De foarte putine ori se intampla sa ma deschid din prima. Ma simt in siguranta daca pun distanta intre lumea mea si lumea lor. E doar o modalitate de a privi lucrurile distant, cu raceala, pentru a evita tentatia de a ma implica fara rost. Asta e mandria mea.
duminică, 14 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De acord.
RăspundețiȘtergereDar e naspa ca nu poti trai asa pentru mult timp, o sa fi respinsa de preteni, pentru ca nu poti trai intrun balon si in acelasi timp sa traiesti si in alt balon cu prieteni tai. Asa ca tre sa ai grija ce faci cu mandria ta.
hmmm...pauni?...mandrie?...nush ce sa zic...parerea mea e ca faci asta pt a fi diferita...pt a avea propria ta semnatura originala...poate pentru ca te simti diferita dar totusi incerci sa negi asta...(am cam inceput sa fac teoria chibritului...asa-i?:))...hai ca ma opresc :P)
RăspundețiȘtergere