Se schimba istoria?

M-am nascut in 1989, deci nu pot spune ca am prins mare lucru din comunism. Tot ce stiu e din povesti. Am avut ocazia sa dau capacitatea (pardon, testele nationale) din istorie. Prea putin se vorbea despre comunism, iar profesoara de istorie era destul de rezervata in privinta acestui subiect. Probabil sunt consecintele regimului autoritar. Totusi, am ramas surprinsa in clasa a XII-a cand s-a introdus in manualul de limba romana literatura aservita comunismului si lectii despre oamenii de cultura ce au fost persecutati (Tudor Arghezi, Lucian Blaga). Si mai surprinsa am fost cand am vazut cat s-a schimbat materia la istorie. Pentru BAC, jumatate de eseuri erau despre stalinism, comunism sau disidenta anticomunista.

De anul acesta, elevii de clasa a XI-a si a XII-a au ocazia sa afle detaliile vietii oamenilor din timpului comunismului. Ceea ce ma bucura. Imi da senzatia ca ceva se misca spre mai bine, ca se doreste acea libertate de exprimare si informare care le-a lipsit atata timp.

Elevii vor citi şi despre alte probleme ale vieţii în comunism. Traiul de zi cu zi a însemnat pentru Iulian Enache, redactor la Cotidianul, citat de autori în manualul de istorie, “zece minute de desene animate duminica”. Alţii sunt nostalgici, amintindu-şi cât de respectaţi erau pentru că au fost gestionari de alimentară. Liceenii, care s-au născut după ce a căzut regimul, vor afla şi care era raţia lunară de alimente prevăzută pentru un membru al familiei, cum cetăţenii aveau deptul doar la 300 de grame de pâine pe zi sau un kilogram de făină trimestrial. Doar dacă aveau o muncă grea primeau un supliment muncitoresc de 300 de grame pe lună din diverse alimente, cum ar fi parizer, telemea, unt sau mălai. Una dintre sursele acelei epoci este şi Adrian Cioroianu. Fostul ministru de Externe este citat din cartea “Scrum de secol”, în care povesteşte despre celebrii biscuiţi umpluţi Eugenia. “Poet de-aş fi, i-aş scrie o odă”, scrie Cioroianu.

Mai multe aici.