Am terminat cartea scrisa de Mihail Sebastian. Desi mi-a lasat un gust amar la sfarsit, pot spune ca mi-a placut. De fapt ma asteptam la un final trist. Doar scrie un barbat despre femei. Partea cu Arabela m-a impresionat (dupa ce am citit restul):
Am fost viata mea toata un zapacit si un ursuz, rebel ori de cate ori o femeie a incercat sa ramana legata de mine, preocupat exclusiv de libertatea mea de a dispune, celibatar din predestinare si nu intelesesem pana atunci cum ar fi fost cu putinta o casnicie, simplul gand de a regasi in fiecare noapte acelasi trup, cu aceleasi tresariri, parandu-mi-se absurd, mie doritor vesnic de surprize si acorduri trecatoare. Prin ce miracol Arabela invinsese din primul ceas chemarea mea de vagabond in iubire si ma fixase, as izbuti poate sa spun, daca mi-as da osteneala, dar de ce sa incerc explicatii psihologice pentru un lucru atat de firesc si pe care il acceptasem cu atata buna voie?
Iar partea cu Renee m-a amuzat:
- Renee, esti cea mai goala femeie din lume.
- Vorbesti prostii. Cum poate fi o femeie goala mai goala decat alta femeie goala?
- Poate. Nu intelegi tu, dar poate. Fiindca a fi gol, nu inseamna a fi dezbracat. Sunt femei goale si femei dezbracate. Tu esti o femeie goala.
Urmeaza sa citesc Nunta in cer de Mircea Eliade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu