Nunta in cer

Nunta in cer mi s-a parut o carte incredibila. Desi dupa primele pagini parea putin plictisitoare, nu am putut-o lasa din mana pana nu am ajuns la sfarsitul ei. Este interesant modul in care este construita povestea. Doi barbati - Andrei Mavrodin si Barbu Hasnas povestesc despre femeia care le-a marcat existenta. In primele 9 capitole, Andrei Mavrodin, un scriitor destul de renumit, povesteste cum a intalnit-o pe Ileana, cum s-au indragostit si cum au devenit dependenti unul de celalalt. In ultimele capitole, Barbu Hasnas vorbeste despre o fata de 15 ani pe care o cunoscuse cand avea 24 de ani si pe care o revazuse dupa 7-8 ani, pe nume Lena. Cei doi se casatoresc, dar dupa 3 ani divorteaza. Nu pare nimic neobisnuit pana aici, doar ca...Ileana si Lena erau, de fapt, aceeasi femeie. Ei realizeaza in final ca vorbesc despre aceeasi persoana, care i-a marcat prin frumusetea, inteligenta si sensibilitatea ei. Ironia "vietii" nu se opreste aici. Lena divorteaza de Barbu Hasnas pentru ca acesta isi doreste copii, simtindu-se trecut, dar ea nu vrea si il paraseste pe Andrei Mavrodin pentru ca ramane insarcinata, iar acesta nu-si dorea un copil. Misterul o inconjoara mereu pe acesta femeie, a carei viata se contureaza din povestile celor doi barbati, povesti care se completeaza perfect pentru a reda un tablou amplu al femeii ideale. Portretul ei, realizat din linii de o mare puritate, este unul dintre cele mai tulburatoare portrete feminine din proza romanesca, unul dintre acele chipuri ce-l urmaresc pe cititor multa vreme dupa ce a inchis cartea. Romanul demonstreaza, totodata, ca iubirea nu e suficienta intr-un cuplu, ca e nevoie de incredere si comunicare, si ca prima iubire nu e in mod necesar si ultima.

Ca de obicei cateva citate care mi-au placut:

Camaraderia intre un barbat si o femeie tanara este posibila numai daca amandoi sunt foarte inteligenti sau daca amandoi iubesc. Altminteri, este o simpla tovarasie mai mult sau mai putin insipida, foarte putin interesanta sufleteste, sau o etapa preliminarie unei legaturi tot atat de putin interesante. Iar prietenia intre un barbat si o femeie tanara este, de asemenea, un marea cuvant, cu majuscula, daca nu e alimentata de inteligenta si sustinuta de dragostea pe care fiecare din ei o poarta unei alte persoane. Tovarasiile acelea agreabile si impure pe care le numim prietenii se rezuma de cele mai multe ori la vizite frecvente, la oarecare confidente si la o calda familiaritate; mai sus nu razbat...

Multi dintre noi ne degradam cand ne apropiem de moarte: vicii, spaime, lasitati sunt sumedenie... Un opium ieftin, de altfel, foarte ieftin...