Am reusit. Am terminat Rem. Recunosc ca m-am inselat in toate privintele. O termin intr-o ora, doua? Nici vorba. Am citit ieri jumatate, adica vreo 100 de pagini si astazi restul. Am citit 100 de pagini de Rem mai greu decat am citit 200 din Marea teorema a lui Fermat. Asta din cateva motive: povestea complexa (povestire in rama), reperele culturale, descrierile de cateva pagini, viziunea subiectiva/obiectiva. Am avut senzatia mereu ca se joaca cu nervii mei. Ca ma amageste pana la aflarea adevarului probabil pentru a-mi capta si mai mult atentia, dar descrierile detaliate prea lungi si prea dese m-au obosit. Am anticipat sfarsitul. De fapt am avut vreo 5 ipoteze, una din ele fiind cea adevarata. Imi place sa anticipez totul, sa gandesc dinainte si sa verific daca am avut dreptate. Am avut momente in care am spus ca il urasc pe Cartarescu si momente in care am spus ca e cel mai bun scriitor actual. Ma enerveaza ca nu pot sa spun daca mi-a placut sau nu, desi balanta inclina spre da. Am avut senzatia ca si-a sfidat cititorii. Sau sunt paranoica. Ceea ce e foarte posibil.
Sa dau si cateva citate din carte care mi-au placut:
Cat mi-ar placea sa fiu femeie! spuse deodata Egor. Tu ai noroc: vei fi o femeie. Mereu cautam lucruri pe care, de altfel, nu avem sa le stim niciodata. Ne distrugem viata departe de altii, doar pentru nebunia noastra fara limite. Fiinta umana adevarata este femeia. Noi suntem doar niste oameni modificati, estropiati. Fiindca nu putem scoate lumea din burta, ne chinuim s-o scoatem din cap. Femeia traieste, barbatul scrie.
Caci ce miracol mai conteaza fata de miracolul de a exista si de-a sti ca existi? De aici si pana la a fi omul cel mai bogat, cel mai puternic, cel mai talentat din intreaga lume e ca de la un miliard la un miliard unu, si chiar mult mai putin. Nu, nu vreau sa ajung un mare scriitor, vreau sa ajung Totul. Visez necontenit la un creator care, prin arta lui, sa ajunga cu-adevarat sa influenteze viata oamenilor, a tuturor oamenilor, si apoi viata intregului univers, pana la stelele cele mai indepartate, pana la capatul spatiului si-al timpului. Iar apoi sa se substituie universului, sa devina el insusi Lumea.
Mi-am luat Mihail Sebastian - Femei si Mircea Eliade - Nunta in cer. Sa vad cand le termin.
Ahhhh... Ce prezentare frumoasa si sincera! :)
RăspundețiȘtergereREM este cartea mea preferata. Am citit-o pana acum de 2 ori, la interval considerabil de timp (la 15, respectiv 23 de ani).
Mi-a transmis mereu altceva. Imi propun sa o recitesc poate la 28 de ani, la 35 etc. :)
Nu imi ajunge spatiul sa descriu de ce imi place, sau mai bine zis, de ce imi place mai mult decat alte carti. :)
Nu ma reprezinta, si poate de asta, sau poate ca ma reprezinta la un nivel pe care inca nu il percep.
Apoi, Mihail Sebastian ramane in topul autorilor mei preferati. :)
Felicitari!
mie mi se pare o mare tampenie!!! dar nu am ce sa fac o citesc ptr ca imi trebuie la scoala........dak era altceva mai bine citeam capra cu trei iezi.......poate dupa ce o voi analiza va fi mai frmuoasa:)
RăspundețiȘtergereMerita incercat, omule :)) Crede-ma :)
ȘtergereNee mai bine citeam cum sa ma joc pe calculator =))
RăspundețiȘtergereE tare interesant sa citesti parerile altora despre unele carti. Mereu m-a atras la o carte pasiunea altei persoane pentru ea.Atunci cand ti se da ceva obligatoriu,isi pierde farmecul.Calculatorul,ca si televizorul,practic indobitaceste.Mircea Cartarescu e autorul meu preferat dupa Mircea Eliade.Simt ca e datoria mea sa comentez cate ceva.
RăspundețiȘtergereNu mai scriu pe blogul asta de ceva timp, dar ma bucur ca il mai citeste cineva :)
RăspundețiȘtergeredespre ce este vorba in "Rem"?(oare o sa-mi placa cartea?)
RăspundețiȘtergereeu am citit Rem 1 data dar nu am inteles la ce se refera titlul . Ba apare ca un joc ba ca un tatuaj .... imi poate explica cineva ?
RăspundețiȘtergereRem este fictiune. Fiecare are propriul Rem, este creatia cuiva...
RăspundețiȘtergereTrebuie sa o citesc pentru scoala . -_- Are cineva vreun rezumat bun? Din ce am aflat e ciudata... o.O
RăspundețiȘtergere*Nunta in cer* este extraordinara. Desi, poate cam mica, am citit-o pe la 13 ani si m-a captivat cu totul. Era vacanta de vara si citeam la soare. Ma cuprindea atat de tare, ca simteam ca nu mai sunt in dormitor, ci chiar acolo, vazand totul din ochii naratorului; fapt care, cel putin mie, daca nu e o carte buna, nu mi se-ntampla. :)
RăspundețiȘtergere